Vă povesteam că încerc să ies din starea asta în care mă simt mică și în care acțiunile mele nu par să aibă un impact real, vizibil, pentru o viață mai sustenabilă. Există însă un lucru pe care chiar îl putem influența ușor în lupta împotriva schimbărilor climatice și acela este risipa alimentară.

Mâncarea risipită nu presupune doar mâncare aruncată pe apa Sâmbetei. Înseamnă și apă și sol poluat în procesul obținerii ei, un transport făcut degeaba și bani aruncați pe fereastră. Mâncarea irosită și aruncată necorespunzător putezește și produce gaz metan, care duce la încălzire globală. Dar în capcana abundenței și a economisirii de timp, cumpărăm mai mult decât avem nevoie și aruncăm fără resentimente. Părinții noștri, formați de mentalitatea și împrejurările din comunism, nu aruncau nimic, nicio bucățică-fărâmițică, sigur ați auzit și voi prelegerea cum dintr-un pui se făceau 7 feluri de mâncare. Iar acum, trăim acest paradox al inegalității, în care într-un sat din România un copil doarme flămând, cu stomacul chirăind, pe când într-o casă din București frigiderele sunt burdușite, dar parcă nu ar fi nimic de mâncare care să satisfacă o foame… mai degrabă mentală.

Nu vrem să fim evangheliști – dar când îți respecți mâncarea, chiar parcă are un gust mai bun. Iată câteva lucruri pe care le facem să evităm risipa:

  1. Planificăm. Încercăm să nu mergem la cumpărături sub impulsul poftelor. Dacă vedem ceva ultradelicios pe Tasty sau pe cine știe ce cont de instragram, nu fugim imediat să cumpărăm ce ne lipsește fiindcă ne-a lovit inspirația – punem pe wishlistul săptămânii următoare. Facem întotdeauna o listă săptămânală și ne ținem de ea – noi folosim aplicația OUT of MILK, in care listele de cumparaturi se sincronizeaza intre noi si nu riscam sa cumparam de doua ori acelasi lucru. O dată pe lună, luăm frigiderul la verificat (când îl spălăm) și tragem niște concluzii despre alimentele pe care nu le folosim mai deloc și evităm să le cumpărăm.  
  2. Minim o masă, gătită de acasă. Asta e regula noastră zilnică, mai ales când suntem în călătorii. Când gătim, avem o idee mai bună despre cât vom mânca, versus mâncarea comandată sau de la restaurant. Sunt zile în care ne încăpățânăm să gătim doar cu ce avem în casă – ne-am bucurat să vedem că există chiar o inițiativă care se numește Shelftember și care încurajează oamenii ca în luna septembrie să gătească doar cu ce au în casă.  
  3. Reutilizăm. Principiile le-am învățat de la Jaime Oliver, avea o emisiune despre how to re-use leftovers. El transforma puiul la cuptor de azi în shaorma de mâine, dar putem fi creativi chiar dacă noi mâncăm vegetarian. Prea multe paste fierte azi devin o prăjitură cu ou, brânză dulce și stafide mâine. Pâinea veche devine crutoane, stropite cu ulei de măsline și usturoi.
  4. Congelăm. Nu eram așa mari fani înainte de copil, dar acum ne economisește din timp și stăm mai mult la joacă. Congelăm în porții mici mâncare gătită precum ciorbe, sarmale, plăcinte, pe lângă clasicele noastre legume sau fructe eco din grădină de care vrem să ne bucurăm și iarna. Reguli bune de păstrare a alimentelor am găsit la inițiativa Food Waste Combat
  5. Compostăm. Trebuie să recunoaștem că acest pas ne face să ne simțim mai puțin vinovați când gătim sau cumpărăm prea mult. Compostăm de când avem grădina, am scris despre principiile compostatului aici și mai colectăm compostul și de la alte două familii. Știu, compostatul nu este la îndemână pentru toată lumea – poate nu-i așa greu să aduni resturile vegetale într-un butoi, dar ce faci apoi cu el? Sunt câteva inițiative urbane care colectează compostul sau puteți adopta un grădinar. Atenție, nu chiar orice aliment poate fi compostat, fiindcă poate atrage rozătoare, insecte nedorite sau vreo boală pentru plante.   
  6. Le creștem pe ale noastre. După ce sapi, smulgi buruieni, uzi, te apleci și faci alte șpagate prin grădină, ajungi să iubești nebunește legumele la care ai muncit, de-ți vină să mănânci și codița și coaja și tulpina. Respectul față de hrana muncită de noi s-a transferat ușor și către alți producători locali.   

Merită spus că nu doar consumatorul este veriga slabă în acest proces al risipei alimentare și nu e corect să ne simțim vinovați pe un subiect care mai degrabă ar trebui să ne facă plăcere. Avem așteptări și de la alți stakeholderi:

  • ar trebui să existe proiecte de legi care să prevină risipa marilor producători și a lanțurilor de magazine
  • lanțurile de magazine să doneze organizațiilor alimente iar pentru alimentele expirate să găsească soluții pentru a le composta
  • mi-ar plăcea ca chefii și food bloggerii care câștigă tot mai multă notorietate în România să devină purtători de cuvânt pentru respectul pentru hrană, pentru sustenabilitate, pentru promovarea produselor locale
  • și…poate…să existe programe care încurajează start-up-uri să salveze hrana de la a fi aruncată degeaba? 

Pănă atunci, start where you are. 

sursa foto: unsplash

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close