Sunt zile în care feed-ul de pe rețelele sociale mă “hrănește” doar cu vești proaste: până în 2050 o să mai fie cât de cât bine, apoi infernul. Nu-i ființă vie în apele lumii fără să conțină microplastic. Temperaturile ajung până la 60 de grade celsius, în curând vom sta numai în casă. E greu să nu devii anxios, lipsit de speranță, neîncrezător în oameni.  Dar mereu găsesc o linguriță de optimism cu inspirație, mereu dau de-un proiect care mișcă lucrurile sau de oameni care, la fel ca mine, au găsit și ei un dram de optimism și vor să pună umărul la salvarea planetei, știind că a nu face nimic costă mai mult decât a face ceva.

Probabil 99% din probleme care tin de mediu si degradarea lui au ca sursa (supra-)consumul. Al meu. Și al tău. Da, cred că de la noi începe, nu doar de la companii lacome, autorități care nu-și fac treaba și oameni ca Trump. Doar că diferența dintre noi- oamenii de rând- și toți mastodonții, e că noi putem face ceva de astăzi.

Cel mai bun lucru pe care poți să îl fac astăzi este să nu mă mai duc la supermarket să mai cumpăr ceva. Fără o cola răcoritoare, un humus delicios dar plasticos, fără roșii, căci e posibil să mai am în casă, fără acel ceva la îndemână care să îmi ofere această satisfacție că am rezolvat totul repede, că am salvat timp pentru lucrurile care contează. Astăzi nu cumpăr, pot să folosesc ce am în casă.

În rolul ăsta de cumpărător, uneori mă simt ca într-un joc pe calculator (Super Mario style, cu sunetele de rigoare), în care sunt prinsă într-un fel de labirint și tot pierd vieți sau câștig puncte dacă găsesc steluțe-compromisuri. Uite câteva exemple din joc: dacă totuși trebuie să cumpăr ceva, măcar să știu că investesc în ceva durabil…sau să cumpăr la mâna a doua. Dacă nu e la mâna a doua, măcar să știu că are cât mai puțin plastic. Dacă nu poate avea cât mai puțin plastic, măcar să știu că e un produs local.

Asta cere de la mine un singur lucru: sa fiu conștientă. Ce lucru simplu, ai spune! Și cu toate astea, uite-mă, după o zi grea, visând la o sesiune de shopping online, click-click, satisfacția, fără să știu că urmează să primesc o rochie de plastic, împachetată în plastic și iarăși împachetată în plastic, adusă din China, plimbată cu avionul prin Europa și livrată apoi direct la mine acasă, purtată de două ori și apoi pa, paaaaa! Dar aleg să fiu conștientă și să închid site-ul de cumpărături, să deschid dulapul și ochii: am deja multe lucruri! Să fii conștient e împotriva valului actual de simplificare și viteză-care-ne-promite-mai-mult-timp-dar-ia-l-de-unde-nu-e. Să fii conștient înseamnă să citești eticheta aia. Să verifici povestea din spatele unei reclame drăguțe. Uneori, înseamnă să plătești mai mult. Sau să cari mai mult. Alteori, înseamnă pur si simplu să îți asumi (chiar și-un păcat nevinovat, cum e un frappe in pahar de plastic cu pai).

Cred cu tărie că oamenii vor să facă lucruri bune, intrinsec. Mă îndoiesc că majoritatea oamenilor se trezește cu gândul: hmmmm, ce specie rară de animal pot să distrug eu astăzi? Dar dacă predica e abstractă (cum e predica fii conștient, de exemplu), n-o să ajungem la toată lumea. E nevoie să spunem simplu, tare și răspicat – eu azi nu am cumpărat nimic, poți pune și un hashtag ciudățel pe lângă. E nevoie de mișcări ca Iulie fără Plastic. E nevoie să ne lăudăm cu punga de pânză. E nevoie să ne facem selfie cu cana refolosibilă, cu pâinea făcută de noi, cu deodorantul în recipient de carton și cu rochia de in. Whatever works. Astea nu sunt noile fițe eco. Astea nu sunt picături într-un ocean. Astea sunt lucruri care aduc picături de apă curată în ocean.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close